Misiunea noastră

Misiunea Centrului de Zi pentru Copii cu Dizabilițăți ÎMPREUNĂ este prevenirea abandonului copiilor cu dizabilități și oferirea cadrului în care să se dezvolte și să-şi atingă potențialul maxim cu care au fost înzestrați..

Centrului de zi Împreună își propune să ajungă la acești copii și la familiile lor, implicându-se activ, oferind asistență sustenabilă, o rețea a speranței, răspunzând la patru nevoi profunde – neîmplinite în prezent – care vor contribui la prevenirea abandonului și instituționalizării bebelușilor și copiilor:

  • Oferirea de servicii terapeutice pentru dezvoltarea copiilor cu dizabilități.
  • Creșterea capacițății de adaptare a părinților cu copiii cu dizabilități.
  • Creșterea gradului de conștientizare a nevoii și beneficiilor serviciilor de intervenție timpurie printre părinții cu copii cu dizabilități.
  • Creșterea gradului de conștientizare a nevoii pentru serviciile de intervenție timpurie printre personalul medical și asistenții sociali, care sunt în legătură cu familiile unde există un bebelaș sau copil cu dizabilități.

Acest proiect pilot, destinat pentru a fi multiplicat, este un Centru de Zi de intervenție timpurie, orientat către copiii cu nevoi speciale cu vârsta între 0 și 6 ani.

Ce oferim

Centru de Zi pentru copii cu dizabilitati își propune să fie un sprijin copiii cu vârsta între 0-6 ani. Dorim să ne asigurăm că familiile cu copii cu dizabilități au acces la resursele disponibile pentru ei, care vor avea impact asupra fiecărui aspect al dezvoltării copilului lor.

Părinți, bunici, sau membrii ai familiei vor fi incluși activ în program, cu scopul de a-i ajuta să lucreze mai bine cu copiii lor în mediul de acasă și în comunitate. Domeniile tipice abordate includ următoarele:

  • cogniția;
  • vorbirea, limbajul și comunicarea;
  • dizabilitați fizice și dizabilități asociate;
  • probleme psiho-sociale, și
  • dezvoltarea abilităților de auto-ajutorare și advocacy.

Filozofia centrului de zi

1. Copiii merită șansa de a se dezvolta la capacitatea lor maximă pe întreaga perioadă critică din primii ani de dezvoltare a creierului și corpului lor.
Noi credem că nou născuții până la vârsta de 6 ani se dezvoltă cu o rapiditate mult mai mare decât în oricare din altă perioadă a vieții lor. Este esențial ca, copiii cu dizabilităţi să primească atenția de care au nevoie pentru ca în acești ani să-și dezvolte aptitudinile individuale.

2. Persoanele cu dizabilităţi pot învăța dacă se folosec proceduri individualizate corecte.
Credem că datoria noastră de părinți și profesioniști este de a lucra împreună cu scopul a găsi procedurile terapeutice cele mai eficiente pentru a-i învăța pe fiecare copil în parte, pentru ca apoi ei să aplice aceste proceduri, care îi vor ajuta să se dezvolte.

3. Fiecare copil are drepul la educație și oportunități pentru a-și atinge obiectivele.
Noi credem că însuși copiii mici ar trebui să beneficieze de oportunități pentru a pune imediat în practică cunoștințele noi învățate, în mediul lor usual, astfel încât aceste cunoștințe/abilități să devină uitile și să se consolideze.

4. Fiecare copil ar trebui să fie inclus în activitățile de acasă, din școală, biserică și comunitate.
Noi credem în incluziunea socială, ceea ce presupune că societatea trebuie să ofere oportunități persoanelor cu dizabilități pentru a se putea implica în activitățile de-acasă, din școală, biserică și comunitate. Dacă bebeluși și copiii vor fi învățați în mod eficient, ei vor putea dezvolta abilități care le vor permite să devină membri valoroși ai comunității, și implicit să se ajute pe ei însăși și familiile lor.

5. Fiecare persoană ar trebui să fie tratată în același mod în care ne dorim noi ca să fim tratați, cu bunătate și respect.
Noi credem că nimănui nu îi place să fie tratat ca fiind mai puțin valoros decât celălalt, și că tratând pe fiecare cu bunătate și respect va crește motivația de a fi oameni mai buni. Acest aspect aplicat în programele educaționale și de dezvoltare înseamnă ca părinții și profesorii să-i respecte pe copii, să îi trateze cu bunătate și să găsească modalități practice și motivaționale pentru a-i învăța cunoștințe noi.

6. Familiile pot fi profesorii cei mai eficienți, dacă sunt ajutați să dezvolte abilitățile necesare.
Noi credem participarea părinților și a familiei în educația copiilor cu dizabilități este esențială, de aceea părinții trebuie să învețe aceleași proceduri pe care terapeutul le face cu copilul, astfel încât să poată continua acasă. Aceasta va asigura ca toate cunoștințele dobândite de copii se vor reflecta în fiecare din mediu lor înconjurător.

Participarea părinților este extrem de importantă, având în vedere că ei sunt cei care petrec cel mai mult timp cu copiii, mai mult decât oricare altă persoană, și sunt cele mai bune modele de urmat. Continuând acasă ceea ce s-a învățat în spațiul terapeutic va crește impactul asupra procesului de învâțare și al succesului copilului în viață.

7. Profesioniştii ar trebui să lucreze în calitate de parteneri ai familiei, sprijinând educaţia copiilor lor, fiecare dintre părţi învâţând de la cealaltă.
Noi credem că munca de echipă dintre părinţi şi profesionişti reprezintă un factor cheie în calea spre succes a copiilor. Părinţii trebuie văzuţi ca şi membrii egali ai echipei, împreună cu profesioniştii, având în vedere că fiecare poate contribui aşa de mult la progresul copilului, iar abordările sunt mai eficiente pentru fiecare copil individual. Am descoperit că instructorii devin mai buni în munca lor când învaţă de la părinţi, iar părinţii devin mai buni atunci când învaţă de la profesionişti.

8. Focalizare pe ce pot face copiii, şi nu pe ce nu pot face.
Noi credem că terapeuţii şi educatorii ar trebui să stabilească cu ce se descurcă copiii cel mai bine, iar apoi să-i instruiască cu privire la ceea ce trebuie să ştie folosindu-se de abilităţile lor deja dobândite. În felul acesta, copiii vor savura procesul de învăţare mult mai mult, iar motivaţia lor va creşte. De asemenea vor primi recompense mult mai naturale pentru comportamentul adecvat, şi prin urmare comportamentul neadecvat va descreşte.

9. În mediul înconjurător al copiilor ar trebui să se regăsească doar persoane care să îi sprijine şi să creadă în succesul lor.
Noi credem că fiecare persoane care se află în proximitatea copiilor trebuie să aibe o atitudine suportivă şi să-i ajute să facă tot ceea ce pot ei, deoarece are un impact direct asupra stimei lor de sine. Noi credem că dacă părinţii, membrii familiei, terapeuţii, educatorii şi prietenii cred cu adevărat că un copil cu abilităţi poate avea succes, atunci acesta chiar va avea succes.

10. Copiilor şi familiile lor ar trebui să li se ofere mereu oportunităţi pentru a continua să înveţe.
Noi credem că “a învăţa” nu încetează niciodată şi că, în procesul de maturizare, fiecare continuă să înveţe lucruri noi şi să-şi ajusteze comportamentul. Ne dorim să pregătim copiii să fie în familii care oferă sprijin, care să experimenteze şi alte nivele în viaţă, dincolo de programul nostru, să continue să înveţe şi să se dezvolte în ritmul cel mai potrivit pentru capacitatea fiecăruia.